Din punct de vedere hormonal atunci când raportul testosteron/ estrogen se modifică și nivelul estrogenului crește apare creșterea în volum a glandei mamare la bărbat. Unii bărbați cu ginecomastie prezintă nivele creșcute ale estrogenului. Pe măsură ce înaintează în vârstă, bărbații prezintă o scădere a producției de testosteron și o creștere ușoară a nivelului de estrogen, fapt ce poate conduce la dezvoltarea ginecomastiei.
Cea mai des întâlnită cauză a ginecomastiei sunt tulburările hormonale apărute în perioada de pubertate.
Alte cauze posibile pentru apariția ginecomastiei sunt:
• boli cronice hepatice
• administrarea de hormoni steroizi anabolizanți
• administrarea de hormoni estrogeni
• boli genetice
• insuficiență renală
• consumul de marihuana
• reacții adverse ale unor medicamente
• deficiență de testosteron
• creșterea mult în greutate
Tehnica folosită pentru tratamentul ginecomastiei depinde de mărimea și structura sânului. Dacă ginecomastia este datorată excesului de țesut adipos (grăsime) se practică liposucție, dacă însă cauza este excesul de țesut glandular se practică excizia chirurgicală a glandei mamare. Pentru îndepărtarea chirurgicală a glandei mamare se face o incizie în polul inferior al areolei mamare, în semicerc, cicatricea ulterior fiind abia vizibilă, se excizează glanda mamară, se pune un tub de dren și se închide cu fire de sutură. Operația se face în anestezie generală.
Pacientul poartă un pansament elastic sau un costum medical tip vestă care asigură compresie locală,purtat pentru o perioadă de 6 săptămâni după operație. Postoperator pot să apară echimoze (vânătăi), edem (umflarea zonei), durere ușoară care cedează la analgezice tip paracetamol, simptome ce diminuează după prima săptămână. Cicatricea este relativ mică, dacă se îndepărtează o masă mare de țesut și cicatricea poate deveni mai mare.
Ginecomastia ca orice altă procedură chirurgicală desfășurată în anestezie generală presupune riscuri, dintre acestea legate de operația de ginecomastie putem aminti:
• lezarea pielii de la nivelul regiunii pectorale (necroză tegumentară)
• sângerare abundentă
• formarea de hematoame, seroame postoperator
• piele uscată asociată cu prurit (mâncărime)
• regiuni pectorale asimetrice
• poziția mameloanelor asimetrică
• modificarea sensibilității mameloanelor cu diminuarea acesteia.
Chirurgul trebuie să aibă în vedere toate aspectele implicate în acest proces, predominanța țesut grăsos versus țesut glandular, modificările elasticității pielii cu înaintarea în vârstă etc., pentru a putea obține rezultate optime care să îmbunătățească stima și încrederea în sine a pacientului.