open-navigation
close-navigation
Contact

Chistul sinovial

Chistele sinoviale apar de 3 ori mai frecvent la femei, iar aproape 70% se manifestă până la vârsta de 40 de ani.

CE ESTE CHISTUL SINOVIAL?

Chistul sinovial reprezintă formațiunea tumorală de părți moi cea mai frecventă, fiind localizată de obicei la nivelul mâinii și a membrului superior. Chistul sinovial se formează la nivelul tecii sinoviale a tendoanelor, în apropierea capsulelor articulare; poate să apară ca urmare a hernierii tecii sinoviale sau după un traumatism, frecvent însă etiologia lor este neclară. Chistele de pe fața volară a pumnului se pot remite spontan în 2/3 din cazuri.

La nivelul mâinii localizarea tipică o reprezintă articulația carpiană (articulația pumnului), mai frecvente (2/3) fiind cele de pe dosul mâinii.

CE SIMPTOME POT SĂ APARĂ ÎN CAZUL UNUI CHIST SINOVIAL?

Pacientul constată prezența unui nodul de diferite dimensiuni (de obicei sub un centimetru), mai mult sau mai puțin dureros, uneori reductibil prin palpare, ce poate limita mișcările la nivelul articulației unde apare. Au tendința de ase remite în repaus și de a crește în dimensiuni odată cu mișcările din articulația respectivă. Conținutul este gelatinos, dând o senzație elastică la palpare.

În cazul în care există o localizare atipică a chistelor sinoviale și examinarea clinică nu indică că formațiune (RMN) sau echografie de părți moi pentru a putea pune un diagnostic corect.

Chistele sinoviale reprezintă formațiuni tumorale benigne, ce pot recidivă după îndepărtarea lor chirurgicală.

CE TRATAMENT ESTE INDICAT ÎN CAZUL ACESTOR CHISTE?

Tratamentul nechirurgical al chistelor sinoviale constă în aspirația acestora și injecțiile cu steroizi (pentru chistele mici, oculte de pe dorsul mâinii) sau ruptura extrinsecă.
Tratamentul definitiv în cazul chistelor sinoviale îl reprezintă cel chirurgical și este indicat dacă se asociază durerea, deformări sau reducerea mișcărilor articulare.

INFECȚIILE DE LA NIVELUL MÂINII

Descoperirea penicilinei de către Alexander Fleming în 1929 a reprezentat cea mai mare contribuție adusă tratamentului infecțiilor de la nivelul mâinii și amprentează marcant evoluția acestor afecțiuni. Disponibilitatea antibioticelor au transformat aceste infecții din afecțiuni cu mortalitate posibilă în afecțiuni cu vindecare certă, dar tratamentul antibiotic nu reprezintă un substitut pentru tratamentul chirurgical de incizie și drenaj.

CARE SUNT BACTERIILE CEL MAI FRECVENT IMPLICATE ÎN INFECȚIILE MÂINII?

Microorganismele cel mai frecvent implicate în infecțiile de la nivelul mâinii sunt Stafilococul Aureus și Streptococii, un risc crescut de a dezvolta infecții la nivelul mâinii îl au pacienții cu diabet zaharat, cu imudeficiență sau malnutriți.

CE TIPURI DE INFECȚII SE POT PRODUCE LA NIVELUL MÂINII?

Infecțiile de la nivelul mâini cel mai frecvent întâlnite sunt:

  • celulitele - determinate de Streptococi de grup A ( Beta Hemolitici) sau de Stafilococ. Pacienții diabetici prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții cu bacili gram negativi;
  • paronichiile-eponichiile (panarițiile periunghiale)- reprezintă infecțiile cele mai frecvente de la nivelul mâinii, pot fi acute determinate de Stafilocul Aureus, tratate prin drenaj chirurgical, pansament, cu sau fără scoaterea unghiei și cronice determinate de fungi (Candida Albicans) sau micobacterii atipice, tratate prin aplicări topice de antifungice și excizii seriate ale unghiei
  • panarițiile sunt abcese pulpare ale degetelor, apărute ca urmare a unei înțepături și inocularea în special a Stafilococului Aureus, tratamentul constă în drenajul chirurgical prin intermediul unei incizii realizată pe fața volară a degetului
  • tenosinovitele apar cel mai frecvent ca urmare a inoculării Stafilococului Aureus și se exprimă clinic prin patru semne cardinale determinate infecția tecii sinoviale a tendoanelor flexoare: deget umflat fusiform, detetul fixat în poziție de semiflexie, sensibilitate și durere de-a lungul tecii flexoare la nivelul palmei, durere la extensie pasivă a degetului. Tratamentul constă în administrarea dse antibioterapie orală sau pe cale generală, imobilizare pe atelă, incizie - drenaj și debridare, menținerea mâinii în poziție elevată.
  • osteomielitele se datorează infecției cu Stafilococ Aureus, Streptococus Pyogenes, bacteri gram negative anaerobe, necroza osoasă este debridată, urmată de tratament antibiotic pentru 4-6 săptămâni.

    • CAUZELE ACESTOR INFECȚII?

    Punct de plecare a acestor infecții în 60% din cazuri este reprezentat de inocularea directă prin intermediul unor breșe traumatice la nivelul pielii: mușcături de om ( rezultate după de ai lovit cu pumnul pe cineva în față, pot fi asociate cu leziuni ale articulației metacarpo-falangiene - artrită septică), consum de droguri și mușcături de animale (câine, pisică).

    CARE ESTE TRATAMENTUL POTRIVIT ACESTOR INFECȚII?

    Toate aceste infecții răspund bine la Augmentin (Doxiciclină și Metronidazol pot fi folosite la pacienții alergici la penicilină). În cazul plăgilor mușcate se practică profilaxia antitetanică, transmiterea HIV prin intermediul mușcăturilor de om este puțin probabilă - unii autori recomandă terapie antiretrovirală pentru 28 de zile dacă cel mușcat sau cel care mușcă sunt cunoscuți cu HIV pozitiv.
    Plăgile mușcate de om trebuiesc corect explorate chirurgical pentru a exclude o leziune tendinoasă sau articulară, lavate abundent cu soluții antiseptice, imobilizarea mâinii și menținerea în poziție elevată, antibioterapie, plăgile rămân deschise și se închid (suturează) per secundam, plăgile infectate trebuiesc excizate, debridate, lavate abundent cu soluții antiseptice și antibioterapie intravenoasă.
    Plăgile mușcate de animale urmează același protocol ca și plăgile mușcate de om.