Implantele mamare sunt disponibile într-o gamă foarte variată care pot satisface dorințele oricărei paciente.
Unele femei folosesc această intervenție chirurgicală pentru a corecta malformații congenitale ale sânilor sau deformări anatomice dobândite, altele încercând să oprescă îmbătrânirea sânilor sau după alăptare pentru a obține un aspect tânăr și ferm al sânilor. Alte femei doresc pur și simplu un bust mai mare care să fie proporțional cu dimensiunile lor corporale. Implantele mamare deasemenea pot fi folosite pentru recostrucția unui sân în urma unei intervenții chirurgicale suferite (secterectomie, mastectomie).
Motivele pentru care o femeie poate alege acest tip de operație sunt nenumărate, dar fiecare motiv are o mare importanță pentru pacienta respectivă.
Pacienta trebuie să aibă o relație foarte bună cu chirurgul pe care îl alege, cu care va discuta despre așteptările ei, îngrijorările, motivația operației sau scopul acesteia, planul operației, toate acestea contribuind la obținerea unui rezultat cât mai natural și mai bun.
Idealurile de frumusețe fizică au suferit mari modificări de-a lungul timpului și sunt percepute diferit în funcție de preceptele culturale. Ceea ce o persoană consideră a fi sexy sau frumos poate pentru altă persoană să nu reprezinte același lucru, totuși sânii rămân un simbol al atracției fizice.
Când vine vorba despre evaluarea sânilor, poți fi iertat dacă primul lucru la care te gândești este mărimea lor. Într-adevăr, augmentarea mamară înseamnă adăugarea de volum la nivelul sânilor, dar un pentru un rezultat estetic bun avem nevoie de mult mai mult decât atât.
Chirurgul plastician pentru a obține un rezultatul bun se ghidează după volumul polului superior și al celui inferior al sânului, gradul de ptoză (adică cât sunt de lăsați) și poziția complexului areolo-mamelonar (adică a mamelonului).
Este foarte importantă alegerea mărimii implantului astfel încât să se obțină un sân cu formă și mărime în concordanță cu proporțiile individuale ale fiecăruia, de aceea sunt necesare măsurători minuțioase ale toracelui pacientei, o discuție foarte clară pentru a înțelege ceea ce dorește pacinta și informarea pacientei despre ceea ce se poate obține și o alegere cu discernământ a tipului de implant optim ca formă, textură și a planului operator. Fiecare sân este diferit din punct de vedere al formei, mărimii și a caracteristicilor sale.
Chirurgul plastician trebuie să își facă un plan operator în funcție de ceea ce dorește pacienta dar și în funcție de ceea ce se poate obține.
Influența mass-media este atât de mare, încât pacienta trebuie să înțeleagă ce se poate obține și ce este realistic. Comunicarea cu pacienta este foarte importantă. Pacienta trebuie să înțeleagă pe deplin în ce constă operația, iar dacă există o discrepantă între ceea ce își dorește și ceea ce se poate obține, trebuie să semnaleze acest chirurgului.
Alegerea implantului potrivit depinde de mai mulți factori și anume: mărimea sânilor, forma, simetria, proiecția lor, tipul de torace și nu în ultimul rând alegerea personală.
Chirurgul plastician este cel mai în măsură să te sfătuiască ce tip de implant este bun pentru tine și pentru tipul tău de torace.
IMPLANTELE ROTUNDE
Implantele rotunde au o formă circulară. Acestea reprezintă o alegere bună pentru pacientele care doresc un pol superior al sânului mai plin. Marea majoritate a chirurgilor consideră că implantele rotunde reprezintă cea mai bună soluție pentru sânii bine proporționați care necesită numai mărirea volumului.
IMPLANTELE ANATOMICE
Implantele anatomice sau "în picătură" imită mai bine forma naturală a sânului. Acestea sunt o alegere bună pentru pacientele care un țesut glandular slab reprezentat (sâni mici), pacientele cu ptoză moderată și cele cu sâni tuberoși.
Mărimea implantelor mamare poate fi exprimată prin volumul acestora, cuprins între 90 și 900 centrimetri cubi (cc) sau prin greutatea lor. 1 gram de silicon este echivalentul unui 1ml (1cc). Cu cât volumul este mai mare cu atât implantul este mai mare.
De asemenea implantele sunt fabricate având o bază cu diametre diferite, în funcție de baza sânului, lățimea toracelui, și 3 grade de proiecție (mică, moderată și înaltă), din acest motiv fiecare producător realizează mai multe tipuri de implante.
Este foarte important să se ia în considerare lățimea naturală a bazei de implantare a sânului pe torace.
Chirurgul tău măsoară baza de implantare a sânului pe torace pentru a determina baza ideală a implantului mamar de care ai nevoie. Dacă implantul este prea lat pentru toracele tău este posibil ca spațiul dintre sâni să se micșoreze atât de mult încât să dispară, deci sânii să devină uniți între ei (sinmastie) sau implantul să proemine în lateral împiedicându-vă la mișcarea brațelor. Dacă implantul nu are o proiecție corespunzătoare, nu va umple corespunzător sânul și nu va avea o formă frumoasă. O femeie cu țesut glandular bine reprezentat și o formă frumoasă poate opta pentru o proiecție mică a implantului pentru că scopul este de ai crește volumul sânilor. În schimb pentru a creea un pol inferior sau a încerca un efect de lifting la sânii mai lăsați trebuie ales un implant cu proiecție mare.
Chirurgul tău va lua în considerare lățimea toracelui tău, țesutul glandular prezent și te va sfătui care este cel mai potrivit implant pentru tipul anatomic individual al fiecăruia.
Materialul implantului se referă atât la cu ce este umplut implantul (ser fiziologic sau silicon) cât și la învelișul de pe peretele implantului ( neted sau texturat).
SER FIZIOLOGIC/ GEL SILICONIC
Ambele tipuri de implante atât cel cu silicon cât și cel cu ser fiziologic au un înveliș siliconic, dar diferă din punct de vedere al materialului, consistență și tehnică operatorie pentru plasare a implantului. Ambele tipuri au avantajele și dezavantajele lor.
Implantele umplute cu gel siliconic sunt cel mai frecvent folosite. Acestea conțin un gel cohesive, inventat astfel încât să mimeze consistența țesutului mamar, ușor fermă, conferind o senzație foarte naturală. Cum gelul nu este lichid, riscul dispersiei acestuia dacă implantul se rupe este minim. acest tip deimplant își menține forma mai bine decât implantele umplute cu ser, în special în partea superioară a implantului.
Implantele umplute cu ser fiziologic se simt ca un pat de apă, aspect control at prin gradual de umplere cu lichid. Dacă implantul se sparge serul fiziologic este absorbit de organism, și acest tip de implante se simt mult mai ferme decât cele cu gel siliconic, iar riscul este mai mare de a simți folduiri ale implantului sau chiar implantul, așa numitul efect de "rippling". Incizia pentru acest tip de implante este mai mică deoarece aceste implante se umplu cu ser fiziologic printr-o valvă după ce au fost introduse în buzunarul lor, cantitatea de lichid poate fi crescută și postoperator prin intermediul valvei spre deosebire de implantele cu gel siliconic al căror volum este bine stabilit.
ÎNVELIȘ NETED/TEXTURAT
Învelișul implantului mamar poate fi neted sau texturat, cele cu înveliș neted sunt mai ușor de introdus în buzunarul mamar, se pot mișca și simți mai natural decât cele texturate, la anumite paciente, deoarece au un risc crescut de a fi reoperate ca urmare a contracturi capsulare.
Implantele texturate datorită învelișului mai gros și a suprafeței rugoase aderă mai bine la țesuturile înconjurătoare, reducând fricțiunea dintre implant și buzunarul mamar și deci reducându-se riscul de contractură capsulară.
Implantele rotunde pot fi atât netede cât și texturate, dar implantele anatomice au numai suprafață texturată pentru a se putea integra mai bine în țesuturile învecinate.
Implantele cu înveliș de poliuretan au o suprafață texturată special creată pentru a reduce riscul de contractură capsulară.
Indiferent de ce tip de implant aleg femeile, în ceea ce privește forma, textura și mărimea, implantul va fi individualizat pentru fiecare femeie în funcție de caracteristicile toracelui și de dorințele estetice ale pacientei.
Există trei locuri de plasare a inciziei și anume: șanțul inframamar (șanțul de sub sân), periareolar (în jurul mamelonului) și transaxilar (în axilă).
Incizia inframamară reprezintă de departe cea mai utilizată incizie în augmentarea mamară (mărirea de sâni). Acest tip de incizie oferă cea mai bună expunere vizuală ce permite chirurgului să plaseze implantul în buzunarul creat parțial sau complet sub mușchiul pectoral mare. Incizia se ascunde foarte bine în șanțul de sub sân.
Incizia periareolară se face în polul inferior al areolei mamare (aria de piele mai închisă la culoare ce înconjoară mamelonul. Incizia se face chiar la marginea areolei unde partea de piele închisă a areolei întâlnește partea de piele deschisă la culoare a sânului, acest lucru făcând cicatricea mai puțin vizibilă.
La fel ca incizia inframamară, incizia periareolară permite chirurgului plasarea cu precizie a implantului în planuri diferite în raport cu mușchiul pectoral dar această incizie implică tăierea țesutului mamar și a canalelor galactofore iar sensibilitatea mamelonului poate fi afectată.
Incizia transaxilară are ca avantaj că nu lasă o cicatrice pe sân, dar este situată relativ departe de locul de plasare a implantului, vizibilitatea pentru chirurg în buzunarul creat pentru implant este redusă, prezintă o incidență mai mare în ceea ce privește poziționarea implantului mai sus pe torace și crește riscul de asimetrie mamară după operație.
Chirurgul decide planul în care este plasat implantul în funcție de o serie de factori ce țin de grosimea țesutului mamar, mărimea sânilor și simetria lor, dimensiunea și forma peretelui toracic, grosimea stratului adipos subcutanat și nu în ultimul rând calitatea pielii sânului.
Există trei planuri în care pot fi plasate implantele: subglandular (în fața mușchiului pectoral), submuscular ( dedesuptul mușchiului pectoral) și "dual plane" (parțial sub mușchiul pectoral).
SUBGLANDULAR
Buzunarul subglandular este creat între țesutul mamar și mușchiul pectoral, implantul este plasat înaintea mușchiului pectoral, câteodată implantul poate fi acoperit de o membrană fină - fascia mușchiului pectoral - implantul fiind astfel plasat subfascial. Această poziționare a implantului se potrivește pacientelor care au suficient țesut mamar ca să acopere polul superior al implantului. Durerea postoperatorie este mai mică față de plasarea submusculară a implantului și are o perioadă de recuperare mai mică deoarece mușchiul pectoral nu a fost lezat în timpul operației.
Implantele subglandulare sunt mai vizibile în special dacă pacienta are puțin țesut mamar, un strat subțire de grăsime și piele subțire, este mai pronunțată rotunjimea sânilor ceea ce duce la un aspect nenatural în comparație cu implantul plasat sub mușchi dar acest lucru depinde de ceea ce dorește fiecare femeie în parte.
SUBMUSCULAR
Implantele submusculare sunt plasate sub mușchiul pectoral mare, această poziționare crează un contur natural în polul superior al sânului la pacientele foarte slabe sau care au sâni foarte mici, iar riscul contracturii capsulare scade. Disconfortul postoperator este mai mare și perioada de recuperare este mai lungă comparativ cu implantul subglandular, implantul pare situat sus pe torace la inceput postoperator dar ulterior mai coboară pe torace.
"DUAL PLANE" - PARȚIAL SUBMUSCULAR
Implantele în acest caz sunt plasate parțial sub mușchiul pectoral, polul superior al implantului este acoperit de mușchi în timp ce jumătatea inferioară a implantului este în plan subglandular. Acest plan este ideal pentru pacientele care nu au suficient țesut mamar să acopere polul superior al implantului dar care au nevoie ca partea inferioară a implantului să extindă cât mai mult polul inferior al sânului datorită ptozei mamare. Această plasare reduce efectul de " rippling" - clipocire și palparea marginilor implantului la pacientele foarte slabe și evită contururile anormale în polul inferior al sânului. În general prin plasarea în acest plan se obține un efect natural în polul superior dar tehnica operatorie este mai complexă, iar dacă nu este corect realizată pot apărea deformări vizibile când mușchiul pectoral se contractă.
Deși augmentarea mamară cu implant este o procedură al cărei rezultat este previzibil, ca orice altă intervenție chirurgicală are un grad de risc.
Complicațiile ce țin de augmentarea mamară sunt:
CONTRACTURA CAPSULARĂ
Reprezintă complicația cea mai frecventă în cazul măririi sânilor cu implant, această complicație poate să apară în orice moment după operația de augmentare mamară dar mai des apare în primele luni până la un an de la operație.
După plasarea implantului în buzunarul creat de chirurg, organismul crează o capsulă în jurul implantului. Acest înveliș sau capsulă este un răspuns natural al organismului la prezența implantului, aceasta permițând implantului să arate și să se simtă cât mai natural. În unele cazuri capsula începe să se strângă și deformează implantul pe care îl înconjoară, și în funcție de severitatea contracturii capsulare sânul se simte întărit, fixat pe torace, deformat și dureros.
Cauza exactă a contracturii capsulare este încă necunoscută, există o serie de factori ce pot conduce la această complicație, și anume seromul (dezvoltarea unui lichid în jurul implantului), hematoamele, infecția și fumatul, buzunarul subglandular.
Tratamentul contracturii capsulare presupune o nouă operație pentru a îndepărta implantul, dacă implantul este înlocuit cu un altul atunci trebuie făcut un nou buzunar pentru implant.
INFECȚIA
Infecția apare atunci când plaga este contaminată cu microorganisme, și poate să apară în primele 6 săptămâni de la operație, se tratează cu antibiotice pe cale generală, dar în cazurile grave se poate ajunge la scoaterea implantului și așteptarea câteva luni până când focarul infecțios se vindecă și ulterior se poate pune un nou implant. Este bine să fie supravegheate semnele de infecție, care pot include o zonă mai roșie, oboseală, febră, creșterea în intensitate a durerii, umflarea (edemul) sânului.
FENOMENUL DE "RIPPLING"
Acest fenomen apare când materialul din interiorul implantului se mișcă, deplasează, creând o pliere, un fald pe învelișul exterior al implantului care apoi poate fi simțit de pacient sau chiar să devină vizibil.
O serie de factori contribuie la apariția fenomenului de rippling: tipul implantului, textura și planul în care este poziționat implantul, tipul constituțional al pacientei, grosimea și calitatea pielii pacientei, dacă există un țesut muscular slab reprezentat sau un strat subțire de țesut grăsos care să acopere implantul. Acest fenomen apare rar în cazul implantelor cu gel siliconic, cu suprafață netedă și poziționate în plan submuscular, și se percepe în părțile infero-laterale ale sânului.
DEPLASAREA IMPLANTULUI
Acest lucru se referă la mișcarea spre exterior a implantelor din poziția lor și este mai frecventă la pacientele cu implante anatomice și la cele cu implante cu proiecție mare.
Deplasarea se poate datora poziționării neadecvate a implantului în buzunarul său, tensiunea excesivă exercitată de țesuturile destinse de implant sau un traumatism. Deplasarea poate să apară în orice moment de la efectuarea operației și necesită corecție chirurgicală.
Planul în care este situat implantul mamar influențează abilitatea razelor "x" de a vedea întregul țesut mamar, acest lucru afectând succesul mamaografiei. Doamnele cu implant mamar trebuie să se adreseze unui specialist în mamografie, ce are experință în augmentarea mamară cu implant. Numerouse studii au arătat că nu există o întârziere în diagnosticarea cancerului mamar la pacientele cu implant versus fără implant.
De asemenea pacienta trecuie să informeze medicul care face mamografia despre vârsta implantelor (perioada de timp de când are puse implantele), cu cât vârsta este mai mare cu atât riscul de spargere al implantelor la mamografie este mai mare.