open-navigation
close-navigation
Contact

Chirurgia estetică și impactul psihologic

DSC_9417

Detalii

Timp de citire

2 min

Categorie

Estetică

Autor

R. Moraru

TOPIC

Impactul psihologic

Chirurgia estetică și impactul psihologic

Motivele pentru care pacienții se adresează chirurgiei estetice pot fi complicate. Acestea reprezintă un aspect foarte important ce trebuie bine explorat înainte de a decide dacă te îndrepți către o operație estetică sau nu. Dacă chirurgia estetică este considerată (subcoștient) o soluție potențială pentru a-ți rezolva probleme sentimentale (probleme în cuplu) sau a te ajuta să ascensionezi profesional, rezultatul ei poate fi dezamăgitor sau chiar ai putea să regreți că ai ales să faci intervenția. Pacienții trebuie să evite să se îndrepte către o operație estetică din motive incorecte, nepotrivite, care pot determina probleme psihologice ulterioare.

Când un pacient face o alegere personală din dorința de a schimba ceva în înfățișarea sa, rezultatul operației va determina o creștere a stimei și încrederii în sinele propriu, pacientul va fi mai fericit, având o stare de bine și imbunătățindu-și prestanța socială (Edgerton MT). Însă pacienții care fac o operație estetică pentru ai mulțumi pe alții în încercarea de a-și schimba propriile vieți, în multe cazuri nu vor fi foarte mulțumiți de rezultatul chirurgiei mai ales când schimbările anticipate nu vor fi așa cum și-au imaginat.

Chirurgia estetică produce schimbări de ordin fizic la nivelul feței sau corpului dar și o varietate de efecte psihologice. Există multe documentări în literatura de specialitate (MEDLINE, PubMed, Web of Science) care atestă că pe lângă complicațiile fizice postoperatorii pot apărea reacții psihologice. Pacientul are nevoie de timp să se obișnuiască cu schimbarea de la nivelul feței (de ex. după rinoplastie) sau corpului și să își accepte imaginea pe care o vede în oglindă. După operație pacientul poate deveni preocupat de rezultatul intervenției și poate să își pună întrebări legate de succesul operației. Aceste gânduri sunt determinate de ușoara depresie ce apare ca urmare a izolării și inactivității postoperatorii pentru câteva zile în combinație cu efortul depus pentru a depăși durerea, echimozele (vânătăile), edemul (umflarea zonelor operate), modificările senzoriale și modificarea imaginii corporale. Procedurile care determină schimbări semnificative (rinoplastia, augmentarea mamară) pot conduce către tulburări în percepția imaginii corporale spre deosebire de procedurile de rejuvenare (lifting facial, tratamente cu toxină botulinică).

Așteptările pacientului legate de rezultatul operației sunt importante. Trebuie făcută o distincție clară între așteptările proprii (de ex. îmbunătățirea imaginii corporale) și așteptările condiționate de factori externi (de ex. creșterea cercului de prieteni, găsirea unui partener de viață sau o slujbă mai bună). Acestea din urmă conduc către un rezultat slab al operației dacă pacientul consideră că intervenția chirurgicală îi poate rezolva problemele personale (Castle DJ, Phillips KA. Disorders of body image. Hampshire, UK: Wrightson Biomedical; 2002.).

Există o categorie aparte de pacienți care nu vor fi niciodată mulțumiți de intervențiile estetice făcută indiferent că rezultatul obținut este bun și vor reveni dorind mai multe și mai multe tratamente. Aceștia suferă de așa numita "tulburare dismorfică corporală" sau "sindromul urâțeniei închipuite". Este o tulburare psihiatrică frecvent întâlnită dar deseori nediagnosticată. Acești pacienți se caracterizează printr-o preocupare marcată chiar obsesivă legată de un aspect al înfățișării, o deformare fizică minimă sau chiar absentă obiectiv ce le influențează semnificativ viața socială, profesia și alte aspecte ale existenței lor. Această fixație poate devenii atât de severă încât nu se mai pot gândi la altceva (Phillips KA, McElroy SL, Keck PE, Jr, et al. Body dysmorphic disorder). Ei își verifică frecvent imaginea în oglindă, încearcă să își ascundă defectul utilizând diferite haine, scimbând make - up, pălării, peruci, etc. Acești pacienți reprezintă 6% - 15% din totalul pacienților ce se adresează chirurgului plastician (Sarwer DB, Ishigooka J). Cheia succesului pentru a preveni aceste situații o reprezintă pregătirea riguroasă preoperatorie.

La consultație medicul va pune o serie de întrebări legate de nemulțumirile legate de aspectul fizic, motivele ce îl determină pe pacient să facă operația și antecedentele medicale pentru a putea evalua starea psihologică și fizică în vederea pregătirii pentru operație. După această discuție pacientul va fi conștient de schimbarea psihologică ce poate să apară în urma schimbării fizice determinată de operația estetică, și astfel va fi pregătit nefiind luat prin surprindere de rezultatul postoperator. Cunoscând impactul complicațiilor psihologice postoperatorii este important pentru medic și pacient să înțeleagă temeinic motivele ce conduc la schimbare înainte de operație.

Bibliografie

  • Castle DJ, Honigman RJ, Phillips KA : Does cosmetic surgery improve psychosocial wellbeing? - Med J Aust. 2002 Jun 17;176(12):601-4.//www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?
  • Castle DJ, Phillips KA. Disorders of body image. Hampshire, UK: Wrightson Biomedical; 2002.
  • Edgerton MT, Jacobsen WE, Meyer E. Surgical-psychiatric study of patients seeking plastic (cosmetic) surgery: ninety-eight consecutive patients with minimal deformity. Br J Plast Surg. 1960;13:136–145. [PubMed]
  • Phillips KA, McElroy SL, Keck PE, Jr, et al. Body dysmorphic disorder: 30 cases of imagined ugliness. Am J Psychiatry. 1993;150:302–308. [PubMed]
  • Phillips KA. The broken mirror: understanding and treating body dysmorphic disorder. New York: Oxford University Press; 1996.
  • Sarwer DB, Wadden TA, Pertschuk MJ, et al. Body image dissatisfaction and body dysmorphic disorder in 100 cosmetic surgery patients. Plast Reconstr Surg. 1998;101:1644–1649. [PubMed]
  • Ishigooka J, Iwao M, Suzuki M, et al. Demographic features of patients seeking cosmetic surgery. Psychiatry Clin Neurosci. 1998;52:283–287. [PubMed]