Sindromul de canal carpian

Sindromul de canal carpian reprezintă neuropatia nervului median determinată de compresia acestuia la nivelul canalului carpian.

Compresia nervului median în canalul carpian a fost descrisă pentru prima dată în 1854 de către Paget. Femeile sunt de 6 ori mai frecvent afectate decât bărbații și în 40% din cazuri afectarea este bilaterală.

Cauzele ce determină apariția sindromului de canal carpian pot fi congenitale sau dobândite, însă în majoritatea cazurilor etiologia este idiopatică.

Cauze congenitale:

  • persistența arterei medianului
  • originea înaltă a mușchilor lombricali
  • Cauze dobândite:

  • inflamatorii: sinovite, reumatism articular, gută
  • traumatice: luxația oaselor carpiene, fractura Colles
  • retenția de lichide: sarcină, insuficință renală, insuficiență cardiacă, mixedemul, diabetul zaharat, tratamentul cu cortizon
  • formațiuni înlocuitoare de spațiu: lipoame, chiste sinoviale
  • activate susținută - mișcarea repetitivă de strângere a degetelor în pumn și glisarea repetitivă a mușchilor lombricali poate determina simptomatogia sindromului de canal carpian.
  • Pacienții se prezintă la medic pentru următoarele simptome:
    • scăderea forței pensei de prindere sau a penselor de finețe police - deget II cu afectarea activităților de motricitate fină - de exemplu scrisul
    • durere la nivelul mâinii dar care poate iradia și proximal
    • tulburări de sensibilitate la nivelul teritoriului de distribuție a nervului median (hiperestezie, anestezie), la nivelul policelui, deget II și fața radială a degetului III, parestezii
    • redoare matinală a mâinii.

    Diagnosticul îl poate pune un chirurg plastician cu experiență în urma examenului clinic al mâinii. Simptomele și semnele atipice pot îndemna medicul să dorească pentru definitivarea diagnosticului efectuarea investigațiilor asupra vitezei de conducere nervoasă a nervului median, o radiografie de mână față și profil.

    Tratamentul sindromului de canal carpian poate fi conservator și chirurgical. Tratamentul conservator poate fi luat în considerare atunci când compresia nervului este temporară de exemplu în timpul sarcinii.
    Acest tratament constă în repaus al mâinii, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (eficiente la cei cu tendinite asociate), injecții cu corticosteroizi- se obține o ameliorare a simptomelor cu riscul leziunilor nervoase și tendinoase, imobilizare pe atelă în timpul nopții și a activităților solicitante ale mâinii, administrarea de vitamina B6.
    Tratamentul chirurgical constă în deschiderea longitudinală a canalului carpian prin secționarea ligamentului carpian transvers, tenoliză dacă este necesară, neuroliză externă nerv median, sutura inciziei, drenaj aspirativ, imobilizare pe atelă.

    Postoperator mâna rămâne imobilizată pe atelă timp de 3-4 zile, mâna se menține în poziție proclivă, firele de sutură se îndepărtează la 14 zile postoperator. Pacientul este ulterior înrolat într-un program de fiziokinetoterapie și recuperare medicală.

    Complicațiile cel mai frecvent întâlnite sunt legate de cicatricea postoperatorie care poate fi sensibilă la atingere, se poate contracta devenind o cicatrice vicioasă. Complicațiile serioase sunt rare și anume:

  • intraoperator - lezarea nervului median sau a arcadei palmare profunde
  • imediat postoperator - infecții, hematoame, seroame, dehiscența plăgii
  • tardiv postoperator - deschiderea insuficientă a canalului carpian, durere, scăderea puterii de flexie, cicatrice sensibilă, sindrom de canal carpian secundar.